O echipă de cercetători condusă de profesorul Ryuichi Tatsumi de la Facultatea de Agricultură a Universității Kyushu a identificat o moleculă capabilă să protejeze și să consolideze mecanismul natural de reparare a mușchilor scheletici. Studiul, publicat în revista Scientific Reports, s-a concentrat pe proteina numită factor de creștere al hepatocitelor (HGF), un semnal chimic care activează celulele stem musculare în cazul leziunilor. Odată cu înaintarea în vârstă, această proteină suferă modificări chimice care îi blochează activitatea, însă cercetătorii au descoperit că tratarea ei cu trisulfură de acid lipoic (LASSS) îi sporește considerabil eficiența și o protejează împotriva degradării.
- Cercetătorii au descoperit că trisulfura de acid lipoic (LASSS) previne alterarea chimică a proteinei HGF, esențială pentru regenerarea musculară.
- La un raport optim, compusul LASSS a crescut de peste două ori afinitatea de legare a HGF de receptorii celulelor stem musculare.
- Testele pe modele murine de atrofie au confirmat capacitatea moleculei de a reduce nitrarea proteinei în țesuturile vii.
O moleculă pe bază de sulf redă funcționalitatea proteinelor musculare
Mușchii scheletici se numără printre primele țesuturi din organism care suferă un declin odată cu înaintarea în vârstă, proces ce duce la slăbiciune, acumulare de grăsime, cicatrizare și pierderea fibrelor musculare cu contracție rapidă. În mod normal, atunci când un mușchi este lezat, proteina HGF este eliberată din rețeaua de suport și se leagă de receptorii c-Met de pe celulele satelit — celulele stem rezidente ale țesutului muscular — determinându-le să se multiplice și să repare fibra afectată.
Procesul de îmbătrânire întrerupe însă această cascadă de semnalizare. Cercetările anterioare ale echipei au arătat că HGF suferă o modificare chimică numită nitrare, în care o grupare nitro este adăugată în două puncte specifice ale proteinei, Y198 și Y250. Odată nitrată, proteina își pierde capacitatea de a se conecta la receptorul c-Met, la fel ca o cheie ruginită care nu se mai potrivește în broască.
Pentru a bloca acest proces, oamenii de știință au testat compuși pe bază de sulf cunoscuți pentru proprietățile lor antioxidante puternice: trisulfura de glutation (GSSSG) și trisulfura de acid lipoic (LASSS). Deși ambii compuși au suprimat nitrarea inițială, doar LASSS a oferit un rezultat neașteptat când raportul molar dintre HGF și trisulfură a fost crescut de la 1:4000 la 1:8000.
La acest raport ridicat, afinitatea de legare a proteinei HGF față de receptorul c-Met a crescut de peste două ori comparativ cu proteina netratată, devenind totodată mult mai rezistentă la nitrare.
Miza medicală a menținerii mobilității și a masei musculare
Tratarea degradării musculare reprezintă una dintre marile provocări ale medicinei moderne. În mod obișnuit, intervențiile terapeutice încearcă să înlocuiască proteinele sau hormonii pierduți odată cu vârsta. În schimb, abordarea bazată pe protejarea și optimizarea moleculelor deja existente în organism sugerează o cale mai precisă și mai eficientă de stimulare a regenerării celulare.
Autorii studiului explică faptul că molecula LASSS nu se limitează doar la neutralizarea compușilor reactivi care distrug țesuturile, ci pare să interacționeze direct cu HGF, inducând o schimbare structurală subtilă. Această modificare creează o versiune amplificată a proteinei, capabilă să activeze mai puternic celulele stem musculare responsabile de refacerea țesutului.
Următoarele etape ale cercetării și perspectivele terapeutice
Pentru a verifica dacă efectul observat în eprubetă se menține și în organism, cercetătorii au efectuat teste pe șoareci afectați de atrofie musculară provocată prin suspendarea cozii. Animalele pretratate cu LASSS au prezentat niveluri semnificativ mai reduse de nitrare a proteinei HGF în comparație cu cele netratate, în timp ce compusul GSSSG nu a oferit protecție, confirmând rezultatele din laborator.
Pasul următor pentru echipă îl constituie derularea unor studii suplimentare pe animale în vârstă, necesare pentru a evalua siguranța și eficacitatea pe termen lung a compusului. Cercetătorii estimează că această strategie s-ar putea aplica pe scară largă, de la pacienți umani aflați în stare de imobilizare prelungită la pat, până la animale de companie precum câinii și pisicile, contribuind la menținerea mobilității și a calității vieții la vârste avansate.
Credeți că terapiile axate pe menținerea masei musculare ar trebui să devină o prioritate în îngrijirea prevenitivă a vârstnicilor? Vă invităm să vă spuneți părerea în secțiunea de comentarii.
