Joy Xiang este profesor asistent de științe biomedicale la Facultatea de Medicină a Universității California din Riverside (UCR). Gene Yeo este profesor de medicină celulară și moleculară la UC San Diego și conduce acolo Centrul pentru Tehnologii și Terapii ARN, precum și Centrul de Inovare pentru Celule Stem Sanford. Cei doi au coordonat un studiu publicat în revista Nature Communications. Echipa a identificat în genomul SARS-CoV-2, coronavirusul care provoacă COVID-19, interacțiuni necunoscute până acum între ARN-ul viral și proteinele care controlează replicarea virusului. Aceste interacțiuni ar putea deveni ținte pentru viitoare medicamente antivirale, mai puțin vulnerabile la evoluția rapidă a virusului.
- Studiul a cartografiat situri de legare ARN-proteine pentru trei proteine virale: NSP8, NSP12 (polimeraza ARN dependentă de ARN) și nucleocapsida (N).
- Blocarea acestor situri a redus semnificativ replicarea virusului în celule de maimuță verde africană și în celule pulmonare umane.
- Experimentele s-au făcut doar în culturi celulare, iar autorii spun că sunt necesare studii pe animale.
- Rezultatele au apărut în Nature Communications (2026).
Cercetătorii caută ținte pe care virusul nu le poate schimba ușor
Ideea de pornire este simplă. SARS-CoV-2 se schimbă repede, mai ales la nivelul unor structuri de suprafață precum proteina spike. Un tratament care țintește astfel de elemente riscă să își piardă eficiența de la o variantă la alta. Echipa a ales să studieze mecanismele interne de care virusul depinde ca să se multiplice.
„Dacă țintim ceva esențial, de care virusul depinde pentru a funcționa și pe care nu îl poate schimba ușor, este mai puțin probabil ca virusul să evolueze pentru a scăpa, lucru care ar duce la rezistență la medicamente”, a explicat Joy Xiang.
Logica nu este nouă în tratamentul COVID-19. Remdesivirul acționează asupra enzimei care copiază genomul ARN al virusului. Nirmatrelvirul blochează proteinele virale care procesează lanțurile lungi de proteine produse în timpul infecției. Noutatea studiului este că propune o categorie diferită de ținte: punctele în care ARN-ul viral și proteinele virului se leagă unele de altele.
O metodă de scanare a întregului genom a scos la iveală situri neașteptate
Pentru a găsi aceste puncte, cercetătorii au folosit o tehnică numită eCLIP (enhanced cross-linking and immunoprecipitation). Aceasta arată unde anume se atașează proteinele de ARN. Echipa nu s-a limitat la regiunile considerate importante dinainte. A analizat întregul genom viral, ceea ce i-a permis să descopere și legături la care nu se aștepta.
Una dintre descoperiri privește proteina N și regiunea 5′ netradusă, aflată la începutul genomului viral. Această regiune conține o structură complexă de ARN, conservată la coronavirusuri, dar a cărei funcție exactă nu este pe deplin înțeleasă. Potrivit studiului, interacțiunea ei cu proteina N pare să regleze translația, adică procesul prin care ARN-ul viral este folosit pentru a produce proteine.
Cercetătorii au găsit și o legătură necunoscută anterior între polimeraza virală (NSP12) și ARN-ul care codifică proteina NSP3. Descoperirea sugerează că ARN-ul viral ar putea avea și roluri de reglare, nu doar pe cel de șablon pentru fabricarea proteinelor. „Virusurile par mai simple decât oamenii la prima vedere, dar biologia lor moleculară ascunde o complexitate pe care abia începem să o descifrăm”, a spus Gene Yeo.
Blocarea legăturilor a frânat virusul, deocamdată doar în laborator
Pasul următor a fost să verifice dacă siturile identificate pot fi blocate. Echipa a folosit secvențe scurte de acizi nucleici modificați, concepute să se lege de anumite regiuni ale ARN-ului și să împiedice contactul acestora cu proteinele. O sursă le descrie ca oligonucleotide antisens, cealaltă ca acizi nucleici „blocați” (LNA). Replicarea virală a scăzut semnificativ în celulele Vero, provenite de la maimuța verde africană. Rezultate similare au apărut și în celule pulmonare umane.
Xiang subliniază că munca se află într-un stadiu incipient: experimentele au fost făcute în culturi celulare, iar studii pe animale sunt necesare pentru a afla dacă descoperirile pot duce la o terapie.
Asta înseamnă că rezultatele de acum nu reprezintă un tratament și nu au fost testate la pacienți. Ele arată, ca dovadă de principiu, că astfel de ținte merită explorate. Unele dintre proteinele și secvențele ARN implicate sunt conservate la mai multe coronavirusuri. Prin urmare, o eventuală terapie construită pe ele ar putea depinde mai puțin de apariția unor variante noi. Autorii consideră că abordarea poate fi utilă și în pregătirea pentru viitoare epidemii declanșate de virusuri care trec de la animale la oameni.
Cercetarea continuă separat, la Riverside și la San Diego
Cartografierea inițială a genomului a fost realizată la UC San Diego, unde Xiang și-a făcut cercetarea postdoctorală în laboratorul lui Yeo. Restul lucrării a continuat la Riverside, după ce Xiang s-a alăturat facultății în 2024. Acum ea studiază independent interacțiuni similare la alte virusuri, iar grupul lui Yeo dezvoltă în continuare tehnologii pentru analiza interacțiunilor ARN-proteine.
„Trebuie să înțelegem biologia fundamentală a acestor virusuri, în loc să reacționăm doar la focare”, a spus Xiang. Pentru cititorii din România, care au trecut prin aceeași pandemie și prin valurile succesive de variante, mesajul este relevant. Pregătirea pentru o viitoare criză sanitară se poate construi și din cercetare de bază, făcută înainte ca un nou virus să apară.































