Copiii care poartă o variantă genetică frecventă ar putea dezvolta o inflamație mai accentuată la nivelul căilor respiratorii atunci când primesc mepolizumab, un medicament utilizat pentru combaterea crizelor severe de astm. Concluzia aparține unui studiu recent publicat în Journal of Allergy and Clinical Immunology, care arată că diferențele genetice individuale influențează direct modul în care organismul răspunde la terapiile biologice.
- Varianta genei SERPINE1 este prezentă la aproximativ 60% din populație.
- Mutația stimulează producția proteinei PAI1 în timpul infecțiilor virale, slăbind răspunsul antiviral.
- Tratamentul cu mepolizumab poate activa căi inflamatorii suplimentare la pacienții cu această variantă.
Cercetătorii au analizat probe nazale și date clinice prelevate de la copii cu vârste cuprinse între 6 și 17 ani, predispuși la exacerbări frecvente ale astmului. Analizele au indicat că, în prezența unei infecții virale, varianta genei SERPINE1 determină o producție crescută a proteinei PAI1. Acest proces duce la cicatrizarea căilor respiratorii și la un răspuns imunitar deficitar în fața virusurilor.
Răspunsul imunitar este modificat de gena SERPINE1
Atunci când pacienții care poartă această variantă genetică primesc mepolizumab, medicamentul stimulează căi inflamatorii secundare pe care nu le poate bloca. Aceste mecanisme pot deteriora suplimentar țesutul căilor respiratorii, fenomen care nu a fost observat la copiii fără această modificare genetică.
Spre deosebire de terapiile convenționale, medicina de precizie își propune să adapteze tratamentele în funcție de profilul genetic al fiecărui pacient pentru a evita efectele adverse nescontate.
În practica medicală, astmul infantil este o afecțiune cronică ale cărei crize sunt frecvent declanșate de virozele respiratorii sezoniere. Identificarea factorilor genetici care agravează aceste crize este esențială, deoarece permite medicilor să evite tratamentele biologice costisitoare care nu aduc un beneficiu real pacientului.
Medicina de precizie va ghida alegerile terapeutice viitoare
Autorul principal al studiului, dr. Rajesh Kumar de la Ann & Robert H. Lurie Children’s Hospital din Chicago și Northwestern University Feinberg School of Medicine, a subliniat că datele actuale arată mecanismele moleculare din căile respiratorii, însă nu constituie încă o concluzie clinică definitivă, având în vedere dimensiunea eșantionului.
Cu toate acestea, pe baza modului în care funcționează aceste căi inflamatorii, cercetătorii anticipează că pacienții cu această variantă ar putea avea rezultate clinice mai slabe în urma administrării de mepolizumab. Pasul următor constă în derularea unor studii mai ample care să confirme dacă testarea genetică prealabilă poate fi utilizată pentru a alege de la bun început opțiunea terapeutică optimă pentru fiecare copil.
