Leucemia limfocitară cronică are o evoluție extrem de variabilă: unii pacienți pot trăi zeci de ani fără să aibă nevoie de tratament, în timp ce alții dezvoltă o formă de boală cu progresie rapidă. Un studiu recent publicat în revista Blood Neoplasia de o echipă condusă de cercetători de la Karolinska Institutet oferă noi explicații moleculare pentru aceste diferențe clinice. Cercetătorii din Suedia, Statele Unite, Grecia și Cehia au analizat 48.557 de celule individuale proveniți de la 13 pacienți netratați, reușind să cartografieze diversitatea bolii prin tehnologia secvențierii la nivel de celulă unică.
- Cercetătorii au profilat 48.557 de celule individuale de la 13 pacienți cu leucemie limfocitară cronică.
- Subseturile agresive #1 și #2 au prezentat programe legate de stres, supraviețuire și activitate metabolică crescută.
- La 11 dintre cei 13 pacienți, celulele au acumulat mutații suplimentare în receptorii celulelor B.
Oamenii de știință surprind celulele active direct în sânge
Cercetarea s-a concentrat pe grupuri specifice de pacienți definite prin receptori ai celulelor B foarte similari, cunoscute ca subseturi stereotipice. Echipa a examinat subseturile agresive #1 și #2, precum și subsetul indolent #4, descoperind că fiecare grup prezintă un profil molecular distinct. În timp ce celulele leucemice primesc de obicei semnale de creștere și diviziune în medii precum ganglionii limfatici, cercetătorii au găsit în sângele periferic celule care păstrau amprenta acestei stări active.
„Prindem, în esență, o populație mică de celule din sânge care încă poartă amprenta moleculară a unei stări mai active”, explică Blaž Oder, primul autor al studiului.
Aceste celule aflate în stare activă au fost identificate la toți pacienții, dar au fost considerabil mai frecvente în subseturile agresive. Spre deosebire de secvențierea clasică de ansamblu, în care profilul celulelor rare este diluat în media întregii probe, analiza celulă cu celulă permite izolarea directă a acestor populații active.
Peste o simplă populație celulară uniformă
Analiza moleculară a scos la iveală și o diversitate semnificativă în interiorul aceleiași clone leucemice. La 11 din cei 13 pacienți analizați, celulele au acumulat mutații suplimentare în genele care codifică receptorii B, indicând un proces continuu de diversificare.
„Leucemia limfocitară cronică nu este pur și simplu o populație uniformă de celule identice”, subliniază Cecilia Österholm Corbascio, coautor principal al studiului.
Potrivit acesteia, combinarea datelor despre expresia genică cu cele despre receptorii celulelor B la nivel celular le permite cercetătorilor să observe atât stările celulare diferite, cât și modul în care clona leucemică continuă să se diversifice în timp.
Comprehensiunea diferențelor clinice dintre pacienți
Identificarea acestor straturi de diversitate explică de ce profilul clinic al bolii variază atât de mult între pacienți. Subsetul #1 a fost caracterizat prin programe celulare legate de stres și supraviețuire, subsetul #2 prin activitate metabolică și de creștere crescută, iar subsetul #4 a afișat un profil mai inactiv, în concordanță cu evoluția sa lentă.
„Știm de mulți ani că pacienții care aparțin unor subseturi stereotipice diferite pot avea rezultate clinice remarcabil de diferite”, declară Richard Rosenquist Brandell, profesor de genetică clinică și coautor principal. „Acest studiu ne aduce mai aproape de înțelegerea proceselor celulare și moleculare care stau la baza acestor diferențe.”
