Cercetările efectuate cu ajutorul tehnologiei LiDAR au scos la iveală urmele unei civilizații străvechi din sud-vestul Amazoniei, numită Aquiry, care găzduia între 1,25 și 3 milioane de locuitori la apogeul dezvoltării sale. Această rețea complexă de comunități a înflorit între anii 600 î.Hr. și 850 d.Hr. Pe o suprafață de circa 183.000 de kilometri pătrați, măsurătorile aeriene au identificat sute de structuri geometrice monumentale conectate prin drumuri vechi. Descoperirea contestă definitiv ipoteza că pădurea tropicală a fost o sălbăticie neatinsă înainte de sosirea europenilor.
- Scanările aeriene au identificat 432 de geoglife și structuri geometrice în statele braziliene Acre și Amazonas.
- Extrapolarea datelor sugerează existența a peste 20.000 până la 30.000 de astfel de lucrări de pământ pe întregul teritoriu Aquiry.
- Populația civilizației este estimată la 1,25–3 milioane de oameni în primul mileniu.
- Așezările s-au prăbușit brusc în jurul anului 850 d.Hr., în aceeași perioadă cu declinul civilizației maiașe clasice.
Tehnologia LiDAR străpunge vegetația densă a pădurii tropicale
Spre deosebire de arheologia tradițională pe teren, care este extrem de dificilă în junglele dense, tehnologia LiDAR (detectarea distanțelor prin fascicule laser) permite cartografierea reliefului ascuns sub coronament. Avioanele au emis aproximativ 30 de impulsuri laser pe metru pătrat pe trasee de peste 450 de kilometri lungime, reușind să reconstruiască harta tridimensională a solului.
În cadrul studiului condus de profesorul emerit Martti Pärssinen de la Universitatea din Helsinki și publicat în revista Nature, echipa a analizat o suprafață de circa 4.500 de kilometri pătrați. Din cele 432 de structuri geometrice cu șanțuri (geoglife) identificate, aproape 400 erau complet necunoscute științei. În lipsa rocii din regiune, aceste monumente au fost construite exclusiv din pământ, având șanțuri cu lățimi de aproximativ 12 metri și adâncimi de până la 5 metri.
Centre ceremoniale și transformarea sustenabilă a mediului natural
Construcțiile geometrice impresionante, ridicate fără unelte din metal sau animale de povară, aveau rolul de centre politice, ritualice și sociale pentru comunitățile Aquiry.
Cercetătorii estimează că ridicarea și întreținerea unei singure structuri de dimensiune medie (de aproximativ 3 hectare) necesita munca a cel puțin 300 de persoane. Baza teritorială includea însă și situri masive de până la 50 de hectare. Conform tradițiilor orale indigene, aceste spații găzduiau adunări comunitare, luarea deciziilor politice, festivități, dansuri rituale și competiții sportive.
Amprenta ecologică a acestei civilizații a fost considerabilă. Pentru a-și asigura hrana, locuitorii ardeau suprafețe din pădurea de bambus pentru a cultiva porumb, dovleac și manioc. De asemenea, aceștia practicau horticultura și au favorizat răspândirea arborilor cu fructe comestibile, precum nucul de Brazilia și palmierul de piersice, modificând compoziția vegetală a pădurii și bilanțul de carbon al regiunii.
Un colapses misterios și o nouă perspectivă arheologică
În jurul anului 850 d.Hr., civilizația Aquiry a înregistrat un declin rapid din cauze încă necunoscute, un fenomen simetric cu prăbușirea civilizației maiașe clasice din America Centrală. Totuși, amploarea amprentei sale umane reconfigurează modul în care cercetătorii privesc istoria Americii precolumbiene.
Utilizarea teledetecției a devenit o practică esențială în arheologia modernă, permițând reevaluarea unor regiuni considerate anterior nepopulate. Modul în care populațiile străvechi au modelat ecosistemele Amazonului oferă repere importante și pentru modelele climatice actuale, demonstrând o interacțiune profundă și pe termen lung între om și mediul tropical.
Cum credeți că ar trebui să schimbe aceste descoperiri modul în care privim protejarea și istoria pădurii amazonien? Vă așteptăm opinia în secțiunea de comentarii.
